Monthly Archives: ianuarie 2014

Un frate este un prieten dat de natură

Cineva drag mi-a zis astăzi că „Un frère est un ami donné par la nature” (Gabriel-Marie Legouvé)

Am și eu un frate mai tânăr dar, care mereu mi-a luat-o înainte: primul care a avut un job, o mașină, primul care s-a căsătorit, primul care o să aibă un copil 🙂 Mi-aduc aminte că din primul lui salariu mi-a dat și mie bani 🙂

Recent am găsit poza de mai jos și m-am emoționat văzând ce inocenți eram și cât de mult semănam.

Alex&Bogdi2.png

Dar, chiar dacă am crescut în aceeași familie și am primit aceeași educație, atenție, grijă, iubire, suntem foarte diferiți, vedem viața diferit, ne-o trăim diferit, avem priorități diferite. Viața și-a pus diferit amprenta asupra noastră și mi se pare că nici măcar fizic nu mai semănăm.

Cred totuși că este ceva foarte important ce avem în comun: familia – eu, prin apropierea de familia în care m-am născut; el, prin dorința de a avea propria lui familie.

Azi, am retrăit câteva din momentele petrecute împreună: partidele  de joacă în care construiam orașe, în care ne deschideam magazine unde vindeam ambalaje de la dulciuri pe bani scoși din circulație, pedepse pe care le avea de îndeplinit, la care acum, mare fiind, îmi dau seama că am cam contribuit. Am retrăit momente în care, din impulsivitate, l-am rănit fizic și momente în care i-am ținut spatele.

Am crescut, am trecut împreună prin multe încercări. Am învățat unul de la celălalt. Ne-am ajutat și susținut atunci când a fost nevoie. N-a fost mereu totul roz dar, am reușit să trecem peste toate.

Bogdi, deși nu ți-am spus-o niciodată, să știi te iubesc și sunt recunoscătoare să te am ca și frate.

Alex&Bogdi

 

 

 

 

 

Life Coach sau Antrenor pentru viață

Despre ce este și ce nu este coaching-ul a scris Adela un articol aici.

Eu vreau să scriu despre ce înseamnă coaching-ul pentru mine. De fapt, vreau să scriu ce înseamnă să am un coach sau, pe românește, un antrenor pentru viață.

Adela Haru a fost primul meu antrenor și singurul…și încă este alături de mine. Am fost la prima ședință de coaching în noiembrie 2012. Deși o cunoșteam pe Adela de câteva luni, știam că se ocupă cu coaching, știam deja mai multe persoane care merg la ea, n-am considerat că am nevoie de cineva care să îmi spună ce să fac – pentru că asta credeam că se întâmplă în sesiunile de coaching. La puțin timp de la primul pas pe drumul feminității au început să se întâmple multe schimbări în viața mea. S-a schimbat felul în care priveam lucrurile, au intrat oameni noi în viața mea, am început să am trăiri intense, am început să mă simt liberă cu adevărat și să mă manifest. Totul se întâmpla foarte repede și am ajuns în punctul în care mă simțeam copleșită, într-un sens bun, pentru că tot ce se întâmpla era ceva frumos.

Timp de 3 luni, am fost în fiecare lună la Adela. Am discutat multe, m-a ajutat să înțeleg de ce mi se întâmplau unele lucruri și să le fac față și cel mai important, m-a încurajat. Apoi, a urmat o perioadă în care au început îndoielile, o perioadă în care m-am îndepărtat de toate astea. Voiam doar să trăiesc o viață „normală”, să mă distrez…Și asta am făcut. Viața mi le-a aranjat foarte frumos și mi-a creat toate condițiile pentru ca ceea ce îmi doream să se întâmple în condiții optime. Așa că, timp de câteva luni m-am distrat așa cum nici în studenție n-am făcut-o, am iubit trecând peste toate regulile, am avut parte de aventuri în natură și de oameni minunați alături. A fost bine o vreme, dar mereu am simțit că lipsea ceva.

În august 2013 s-au întâmplat chestii și prima persoana la care m-am gândit a fost Adela. M-am întors la ea și am fost primită cu brațele deschise. M-a ajutat să înțeleg mai bine situația prin care treceam și să-mi liniștesc apele. Încet, încet, m-am reîntors pe drumul pe care pornisem și pe care încă merg.

Acum, mă întâlnesc în fiecare lună cu Adela la ședințe de coaching. E foarte interesant cum de foarte multe ori când îmi programez ședințele mă simt „pe culmi”, iar chiar înainte de a ajunge la ea se întâmplă chestii în care am nevoie de ajutor. Mă simt foarte conectată cu Adela și toate micile chestii care se întâmplă între noi, de la mesaje trimise/primite în cele mai bune momente, întrebări puse de nicăieri, răspunsuri la întrebări care n-au fost puse încă și multe altele, nu fac decât să îmi demonstreze asta. O iubesc pe Adela și sunt recunoscătoare că o am în viața mea ca prietenă, coach, lead.

Așa că, ce înseamnă să am un coach? Înseamnă să am o persoană care știe cine sunt, care e alături de mine, care privește evoluția mea, care mă încurajează și care mă ajută să îmi găsesc răspunsurile.

Adela m-a învățat să „pescuiesc”.

Clipboard01

STOP! Pauză…

downloadAtunci când ne simțim copleșiți, confuzi, când suntem bombardați din toate părțile cu multe informații, multe semne, multe trăiri, primul gând care ne vine, de obicei, e cel care ne zice că trebuie să aflăm despre ce e vorba.  E mintea care vrea să înțeleagă, să analizeze totul, să găsească sursa pentru a ajunge la soluții.

Cineva drag mi-a zis că: Pe lângă arta înălțătoare a rezolvării lucrurilor există și arta înălțătoare a lăsării lucrurilor nerezolvate. Uneori nu mai avem nimic de făcut, doar să asistam la ce ni se  întâmplă.

Uneori, poate, tot ce avem nevoie e o pauză. Să zicem STOP, să ne calmăm și să să lăsăm lucrurile să se întâmple. Odată cu pauza, vine detașarea iar, odată cu detașarea vine și claritatea.

Eu cred că pauzele ar trebui folosite pentru meditație sau pentru acele activități care ne relaxează, ne liniștesc și ne apropie mai mult de noi. Pentru că atunci când suntem foarte conectați cu noi înșine știm cel mai bine ce avem de făcut.

Lecțiile tristeții

Tristețea e una din emoțiile care ne poate învăța multe.

Uneori, atunci totul pare a fi bine, când ești fericit, când lucrurile merg așa cum îți dorești, ai alături oameni cu care poți împărtăși cele mai profunde gânduri, problemele se rezolvă fără prea multe eforturi, simți multă bucurie și lucruri tot mai frumoase vin spre tine, uneori se întâmplă să se aștearnă o liniște. E așa de multă liniște și pace încât la cel mai mic stimul apare TRISTEȚEA.

Poate asculți o piesă pe care n-ai mai auzit-o de prea mult timp, poate nici măcar n-o auzi ci pur și simplu te trezești că o fredonezi. Sau, poate vezi o poză de care ai uitat. Poate e o poză în care zâmbeai, o poză făcută în alte vremuri; vremuri când totul părea așa de simplu și natural.

Poate, în acele momente, încep să îți curgă lacrimi. Sunt lacrimi despre care nu înțelegi de unde vin dar, le lași să se manifeste pentru că știi că, de obicei, odată cu ele vine și eliberarea. Dar, uneori odată cu lacrimile vine un sentiment de tristețe.

Am învățat să îmi trăiesc tristețea.

Quotation-Clive-Barker-fool-heart-love-beauty-sadness-inspirational-man-happy-Meetville-Quotes-181842În trecut, când eram tristă, încercam să fac lucruri care să mă distragă, să găsesc persoane care să îmi ridice moralul. Încercam să gândesc pozitiv, să mă conving că pot să îmi schimb gândurile astfel încât să transform tristețea într-o stare de bine pentru că asta se tot zice, că putem să alegem cum să fim, cum să simțim etc…

Acum, atunci când sunt tristă, sunt tristă și atât…nu mai încerc să schimb asta. Tristețea are și ea ceva de comunicat. Poate sunt lucruri pe care nu le accept, poate sunt lucruri peste care credeam că am trecut, poate e un sentiment de vinovăție, poate e ceva ce n-am iertat sau pentru care n-am fost iertată.

Tristețea te eliberează pentru că scoate la suprafață conflicte de care ai uitat sau pe care nu le accepți. Iar, atunci, când acestea ies la iveală, odată recunoscute, se vindecă și simți că ai mai făcut un pas pe drumul ales.

Feminitate

Când zic FEMINITATE mă gândesc la dans, zâmbet, gingășie, delicatețe, mister, compasiune, putere, libertate, iubire, celebrare, transformare, evoluție, pace, liniște, meditație, creativitate, echilibru, oglindă, emoții…

Pe drumul Feminității

Călătoria pe drumul Feminității începe atunci când începi să simți că ești mai mult decât crezi că ești. Începi să devii curioasă. Începi să îți asculți tot mai mult intuiția.

În vara 2012, intuiția mea mi-a zis să mă înscriu la cursul Încredere în feminitate și maniere de lady ținut de Adela Haru și Anca Șerban. Cursul a avut loc în luna septembrie 2012 și am mers fără așteptări și cu multe emoții. M-am îmbrăcat frumos, în rochiță, mi-am luat eșarfa, pantofii cu toc înalt, oglinda și am pornit la drum. Acolo, am cunoscut femei frumoase, de toate vârstele, alături de care am trăit clipe pline de emoție, femei care m-au inspirat, care mi-au dat încredere în mine și în care m-am oglindit. Acolo am dansat pentru prima data în fața unor femei și nu au fost orice fel de dansuri. Au fost dansuri prin care trebuia să exprimi stări, arhetipuri, elemente…Îmi aduc aminte ce timidă eram 🙂 Tot acolo, mi-am văzut pentru prima dată sufletul în oglindă. Îmi plăcea să mă admir în oglindă, dar până atunci n-am folosit-o niciodată să îmi admir sufletul, să văd ce are să îmi transmită. Pentru mine exercițiul s-a terminat repede și în hohote de plâns pentru că nu am putut suporta tristețea pe care o vedeam în oglindă; o tristețe pe care nu o înțelegeam pentru că eram convinsă că totul merge foarte bine în viața mea….Am plecat de la acest curs plină de emoție și de o energie pe care n-am mai simțit-o niciodată. Au urmat vreo doua săptămâni în care am trăit această energie, perioadă în care am fost și foarte sensibilă.

Am continuat să mă exprim prin dans. Mi-a luat ceva timp să îmi privesc din nou sufletul în oglindă și pentru o vreme fiecare încercare se termina în lacrimi…până într-o zi, când am aflat de unde venea acea tristețe. Am scos-o la suprafață și am făcut pace cu ea.

Seri de feminitate

În urma cursului s-a format grupul de feminitate. Scopul acestui grup este de susținere, suport și inspirație pentru acele femei care sunt dornice să își exploreze feminitatea și să cunoască cât mai mult din tainele ei. Fiecare femeie care participă la curs poate alege să fie inclusă în grup. Se organizează multe evenimente: seminarii, întâlniri de bellydance, activități caritabile, șezători, activități sportive și preferatele mele: Serile de feminitate.

Serile de feminitate au loc în fiecare lună și sunt seri tematice în care ne punem în valoare creativitatea, dansăm, facem exerciții. Sunt activități spirituale în care ne reconectăm cu noi înșine, ne conectăm cu celelalte femei, în care se generează multă energie. Toată lumea pleacă încărcată iar expresiile pe care le vezi pe fețele celorlate femei e de neprețuit. Sunt seri tematice, în care pe lângă creativitate, explorăm diverse tipuri de femei sau arhetipuri: femeia jucăușă, amazoana, femeia pasională, femeia aproape de natură, de origini, orientală ș.a.m.d

Untitled

După un an și jumătate mă simt puternică, am încredere în mine, mă simt conectată cu mine și cu tot ce mă înconjoară, am învățat să am grijă de mine, am învățat că schimbarea pleacă din mine, am învățat să accept ce nu pot schimba, să văd mereu binele și frumosul, să folosesc dansul pentru a-mi exprima trăirile interioare. Am aflat că am puterea și capacitatea de a inspira și încuraja alte femei. Sunt foarte fericită și asta se vede în exterior prin numeroasele laude și cuvinte de admirație pe care le primesc. Pentru toate astea, Adela îți mulțumesc. Și vă mulțumesc vouă, tuturor femeilor din viața mea, pentru inspirație și suport.

Și postarea asta, deși începută de ceva vreme s-a cerut publicată azi, după ce am primit pe e-mail notificarea de mai jos.

alex

Ești mândru de cel care ai devenit?

Sunt într-o perioadă în care simt foarte intens. Orice emoție e amplificată. Mă bucur mai mult. Iubesc mai mult. Sunt foarte recunoscătoare. Văd foarte mult frumos în jurul meu. Sunt conectată cu tot ce mă înconjoară la un nivel la care mintea mea nu reușește să înțeleagă.

Mă uit la viața mea și mă simt binecuvântată. Am ajuns mult mai departe decât îmi imaginam vreodată și, totuși, îmi dau seama că sunt doar la început. Aștept cu mult entuziasm toate schimbările care o să vină în viața mea.

Am găsit azi întrebarea de mai jos:

proud

 

 

 

Sunt foarte mândră de cea care sunt azi: sunt  liberă, iubesc, am încredere în forțele mele, îmi ascult intuiția, îmi încep fiecare zi cu zâmbet, râd cu poftă, dansez, îmi exprim sentimentele, inspir.

Călător

Călător

Singur alerg.

Alături, printre copaci se aud greieri.

Frunzele foșnesc agitate.

Ascult șuieratul apelor.

Privesc luna misterioasă.

Licuricii îmi luminează cărarea.

 

Aud voci. 

Mă împiedică.

Mă opresc.

Continui.

Cad.

Mă ridic.

Mă apropii.

Ajung.

Sunt aici.

Totul se desparte,

Totul mă învăluie.

 

Ascultă-ți corpul și dăruiește-i(ți) iubire

Participasem deja de 2 ori la Cursul pentru femei – Puterea Energiei Feminine, dar, în octombrie  2013, m-am hotărât să merg din nou. Deși informația nu diferă foarte mult de la un curs la altul, experiențele și lecțiile sunt mereu altele. Dar nu despre asta vreau să scriu (încă). Vreau să scriu despre mesajul pe care l-am primit atunci și mi-a plăcut, care stă la mine în baie, lipit pe oglindă și pe care l-am văzut în fiecare zi și mi-a plăcut și pentru că era roz și avea fluturași și pe care deși îl citeam și zâmbeam și ziceam „ce frumos”, totuși, l-am cam ignorat…

Clipboard02

Brandon Bays zice că: Corpul tău nu este altceva decât un barometru al sufletului. 

Corpul meu a cam dat semne de oboseală în ultima vreme. Pentru că mă simțeam puternică și stăpână pe situație, am ignorat mesajele…

Dar, mi-am luat câteva clipe  să mă liniștesc, să respir, să conștientizez și  să accept „luptele” care se dau în interiorul meu. Le observ cu multă grijă și deja mă simt mai bine.

„The cure for pain is in the pain.” (Rumi)

Don’t be afraid

IMG_6385Crezi că ești puternic. Ți se zice mereu asta. Faci tot ce poți să o demostrezi în fiecare zi. Lumea are așteptări de la tine. Tu ai așteptări de la tine…

Crezi că știi și înțelegi multe….

Și într-o zi, când totul pare să meargă atât de bine, te trezești că se aude un ticăit. Îl auzi încet și începi să urmărești sunetul. Se aude tot mai tare…și în final descoperi bomba și poate o dezamorsezi înainte să explodeze…dacă știi cum să o faci sau dacă ai pe cineva aproape care știe sau poți să suni pe cineva să îți spună cum…sau poate, îți explodează în mână.

 

„Atunci când în interior se dă o luptă, dușmanii apar în exterior.” (OSHO)

Atunci când am citit asta s-au creat conexiuni între lucruri pe care le simțeam, lucruri care se manifestau în jurul meu. Am început să fiu atentă și încet, încet să bănuiesc…și apoi a venit din nou mesajul pe care inițial îl ignorasem: „don`t be afraid”. Acum reflectez la asta și descopăr ce-i cu fricile astea, de unde vin, de ce vin și ce vor de la mine. Stau de vorbă cu ele și vedem ce-i de făcut. Îmi tratez toate emoțiile ca pe niște musafiri. Am grijă să primescă toată atenția mea, iar la final, după ce pleacă, mă bucur de liniște.

Legat de frică, cineva, care mi-a fost alături în ultimii 6 ani și a crezut în mine și a văzut în mine ceea ce alții n-au văzut, mi-a zis:

„Nu poți să trăiești doar în frică. Ce, când decizi că vrei să conduci tare, ți-e frică de amendă?”

Mulțumesc.

Realitatea personală

crazyAvem posibilitatea în fiecare moment să ne creăm realitatea, să alegem lucrurile în care credem. O facem pentru că ne place o idee, pentru că ni se dau suficiente argumente pentru ca mintea noastră să creadă, pentru că sunt persoane pe care le admirăm și în care credem, pentru că suntem vulnerabili, pentru că suntem puternici, pentru că experimentăm diverse lucruri, pentru că așa simțim, pentru că, pur și simplu ne dorim foarte mult ca lucrurile să fie într-un anume fel.

Ne creăm propria realitate în care putem să ne manifestăm și să evoluăm în direcția pe care ne-o dorim sau adoptăm realitățile alora la care uneori mai adăugăm ingrediente.

 

Mai jos sunt câteva citate din cartea Experiențe extracorporale de Anthony Peake:

„Ceea ce percepem ca „realitate” este, de fapt, o realitate limitată de temeri, credințe și toate celelalte lucruri care constituie imaginea pe care ne-o formăm fiecare în parte cu privire la funcționarea lumii.”

„Oamenii care cred cu tărie în lucruri cum ar fi eficacitatea rugăciunii și existența OZN-urilor pot să-și modeleze propria realitate a meteriei fizice pentru a corespunde unor asemenea credințe și, procedând astfel, își întăresc aceste credințe, individual, dar și colectiv.”

„Dacă nu există un observator, realitatea nu există, doar vidul care conține unde de probabilități care așteaptă să fie anulate de o minte conștientă.”