Monthly Archives: iunie 2014

Dorințele nu se pierd…niciodată

Mă gândeam azi la lucrurile pe care le fac, cum am ajuns să le fac și de ce le fac.

În aproape toate cazurile totul a început mult mai devreme: uneori a fost vorba de o săptămână, alteori de 1 an sau 2 sau poate 10…Toate dorințele mele au fost ca niște semințe pe care le-am plantat. Pe unele, care erau importante în momentul respectiv, le-am udat și roadele au început să apară. De altele am uitat și Universul s-a îngrijit de ele. Dar nici o sămânță nu s-a pierdut. Toate stau îngropate și așteaptă să fie udate.

Uitându-mă în urmă îmi dau seama că orice dorință avută vreodată a ajuns cumva să se materializeze chiar dacă de cele mai multe ori în momentul ăla părea imposibilă. Vreau să cred că nici o dorință nu se pierde, ci doar că uneori ea vine într-un moment în care nu sunt pregătită fizic, mental, spiritual…Asta îmi dă încredere și mă sperie puțin în același timp gândindu-mă la toate lucrurile pe care mi le-am dorit vreodată și care nu s-au întâmplat. Din practică pot să spun că vorba aia cu „ai grijă ce-ți dorești…” e foarte adevărată.

Dar toate dorințele astea sunt niște semințe magice: le plantezi, le uzi, le îngrijești dar nu știi niciodată cât de mari o să crească plantele sau ce fel de flori o să facă sau cât de mult o să fie înflorite.

E important ce ne dorim 🙂

 

Crosul Companiilor 2012

Crosul Companiilor 2012

Dăruire, emoții, bucurie

Dacă este ceva pe lumea asta care mă bucură și mă emoționează enorm cu siguranță este vorba despre dăruit.

2b5b4d652aa6b3cfc25a732d33fbe4b5Știu că am muncit ca să ajung unde sunt, dar uneori îmi place să cred că viața a fost darnică în cazul meu și, ca să mă pot bucura pe deplin de tot ceea ce am, simt că trebuie la rândul meu să dau.

Uneori e vorba de obiecte mărunte sau de obiecte consistente, lucruri cumpărate sau confecționate de mine, de bani sau timp, de zâmbete, încurajări, bună dispoziție… Uneori acestea merg spre cei care au nevoie sau pe care îi admir sau spre cei care au crezut în mine…

Oricum ar fi, emoțiile sunt puternice de fiecare dată și bucuria pe care o simt mai este egalată doare de vise îndeplinite sau limite depășite.

 

It’s complicated

De câte ori mă întreba cineva ceva despre vreo situație și răspundeam cu „e complicat” replica era mereu de genul „de fapt totul e simplu, dar noi complicăm” și eram de acord de fiecare dată fără să mă chiar întreb de ce.

Cred că nu e simplu deloc. De fapt, poate fi simplu, atâta timp rămâi în zona ta de confort, cât faci ce ți se spune, când îi lași pe alții să gândească sau să aleagă pentru tine. Dar, dacă vrei mai mult, dacă începi să îți pui întrebări, dacă vrei să afli lucrurile experimentându-le, atunci devine al naibii de greu și totul se complică.

IMG_0445 (2)

Doar că, atunci când lucrurile sunt complicate și satisfacțiile sunt mai mari și eu cred că merită tot zbuciumul.

Mergem înainte!
Cu drag,
Alex

 

Când nu mai poți

Am avut de curând un moment de genul „nu mai pot” și am întrebat un prieten: „ce faci când nu mai poți?”
Răspunsul lui a fost: „schimbi ceva or you keep pushing and see how strong you are”.

Cred că trebuie să fie ceva adevărat în legea asta a atracției despre care se tot vorbește în „lumea spirituală”, altfel nu-mi explic de ce persoane dragi sau persoane noi din viața mea experimentează aceleași stări.

Și totuși, ce faci când nu mai poți? Eu cred că te oprești, tragi o gură de aer și începi să reflectezi la situație:
– de ce nu mai poți? sau ce înseamnă că nu mai poți?
– care este cauza situației?
– cât de mult te-ai îndepărtat de tine din cauza acestei situații?
– există vreun beneficiu din toată treaba asta?
– te mai recunoști?

Iar, după ce răspunzi la întrebările astea și altele care apar pe parcurs, lucrurile încep să devină mai clare și răspunsul n-o să întârzie să apară.

Eu cred că ne suntem datori să ieșim din orice situație din care avem (prea multe) de pierdut. Da, schimbarea poate fi dureroasă. Dar nu e sfârșitul lumii și suntem suficienți de puternici ca să îndepărtăm de noi acele situații care ne fac rău. Odată cu eliberarea, cu închiderea unei uși, vine și senzația de liniște și calm și noi uși se deschid.

„Drumul învingătorului e înainte, să-mi bag p@@@ de nu” (prietenii știu de ce 😛 )
Să avem grijă de noi 🙂
E important.

Puterea alegerii

Reflectam azi la „nevoia” noastră de a găsi vinovați sau situații „incontrolabile” pe care să dăm vina.  Ne-am alimentat așa de mult ideea că mereu e ceva sau cineva responsabil pentru ce ni se întâmplă încât a devenit aproape instinct și acum mi se pare că ne dezvoltăm această „calitate” și în relațiile cu ceilalți, care nici nu apucă să ne prezinte situația că ne și dăm cu părerea despre cine e de fapt vinovatul.

Am făcut mult timp asta incoștient. Încă o mai fac inconștient, dar cred că de cele mai multe ori ajung să îmi dau seama de situațiile astea și încerc să fiu prezentă și să analizez și să văd exact care e problema, care e cauza și ce e de făcut.

Dar, despre alegere vreau să scriu și despre faptul că am observat că, cu cât sunt mai conștientă și mai informată, înțeleg că toate situațiile sunt rezultat al alegerilor pe care le fac în fiecare secundă: aleg persoanele din jurul meu, aleg puterea pe care le-o dau asupra mea, felul în care mă influențează, ceea ce fac, ceea ce simt. E interesant totuși cât de multe sunt situațiile în care înțeleg ce se întâmplă și totuși aleg să accept acele situații.

M-am tot gândit de ce fac asta și răspunsul e că ceea ce am de câștigat e mai important. Deși știu că statul în ploaie mă udă și poate mă aleg cu vreo răceală, am posibilitatea să aleg să dansez în ploaie și să mă bucur de fiecare picătură care îmi atinge pielea. Vorbeam cu o prietenă zilele trecute despre filmul Food Inc și despre faptul că te face conștient de alegerea pe care o faci de fiecare dată când mănânci în legătură cu ceea ce încurajezi: supermarket-urile sau producătorii locali.

ploaie

Înțeleg flatarea, influențarea, manipularea, controlul, dar le pun în balanță cu beneficiile pe care le obțin. Iar atunci când beneficiile n-o să mă mai mulțumească o să aleg să îmi iau jucăriile și să plec. Prin urmare, cred că relațiile cele mai „sănătoase” sunt cele bazate pe sinceritate și deschidere.

În concluzie, alegerea e mereu în mâna mea și conștientizând asta îmi dau seama de puterea pe care o am. Nu există „n-am avut de ales”. Mereu există mai multe posibilități doar că de cele mai multe ori pe cele care ne scot din zona de confort le ignorăm.

Să avem grijă de noi! E important!
Cu drag,
Alex

Marioneta

Marioneta

A fost montată-ncetișor
A fost testată multișor
Și pregătită pentru show.

Timidă, începea să joace.
Se mai prostea, mai nu-i ieșea,
Mai nu voia, mai se lăsa.

Era mereu trasă de ațe
Și dirijată spre ceva:
Nu știa ce; persevera.

De la o vreme, marioneta
Simțea cum ața se slăbea;
Mișcarea parcă nu-i ieșea.

Și nu putea să mai continue,
Dar, inspirată din serial,
Își rupse ața, fără glas,
Și continuă confuzia.

Când nu renunți și când te hotărăști să înveți din greșeli

1) Viața mi-a mai dat o lecție azi; sau poate doar lipsa mea de răbdare…

La birou colegii mă întreabă de multe ori „cum ai răbdare cu clienții?” Cred că e locul unde îmi exercit răbdarea cel mai mult…poate de aia pentru restul activităților rămâne prea puțină.

După 4 ani la casa mea, a venit vremea în care chestii încep să se strice, așa că, duminică mi s-a stricat furtunul pe care venea apa caldă de la chiuveta din baie. Noroc că eram acasă și am putut închide robinetul înainte să inund pe cineva. Din ceva motiv nu îmi plac meșterii foarte tare așa că am apelat la un prieten care a fost destul de drăguț să își facă timp. A venit luni și a demontat chiuveta și bateria. Am mers singură și am cumpărat baterie nouă și furtunuri, pentru că am constatat că cele care erau expuse aveau racordurile mai mici. Abia acasă când am desfăcut cutia am aflat că racordurile erau ok.

Lecția 1: conținutul cutiei trebuie verificat înainte de cumpărare.

Anyway, marți, prietenul meu și-a făcut din nou timp să vină să montăm bateria și chiuveta. La final am verificat să nu curgă nimic din furtunuri. Totul părea ok. Abia după ce am rămas singură și am spălat chiuveta am descoperit că mai curgea apă pe lângă baterie. Mi-a zis că vine joi să rezolvăm. Ca să nu pierdem prea mult timp joi, am zis că încerc eu să demontez totul, ceea ce am și făcut azi dimineață la 7:30, când unul din clienți a anulat o ședință. Spre surpinderea mea a durat puțin și a fost ușor.

Azi am fost la un training și am mai cerut păreri colegilor, așa că m-am întors acasă încrezătoare că pot măcar să fixez bateria pe chiuvetă astfel încât să nu curgă apa pe lângă; ceea ce am și făcut. Cu ajutorul siliconului  am prins garnitura de baterie și pentru că încă se prelingea apa, am pus silicon și pe lângă baterie după ce am montat-o  🙂

Dar, din nou, pentru că în timpul liber stau prost cu răbdarea, am încercat să și montez chiuveta. Am prins-o pe perete, am prins scugerea, am racordat la apă și am făcut primul test:

– deschis robinet apă caldă: OK

– deschis robinet apă rece: FAILED – apa a început să țâșnească

Am închis robinetul, am verificat dacă racordurile erau destul de strânse (erau), m-am enervat un pic, mi-am zis că iar fac chestii pe care ar trebui să le las în seama celor pricepuți, m-am calmat, am dat din nou chiuveta jos și am ales să nu renunț. Am ajuns la concluzia inițială că în timpul montării am stricat cumva furtunul.  Oricum, aveam două furtunuri în plus așa că am zis că mai încerc o dată. Doar că de data asta am învățat că e bine ca înainte să montez totul să mă asigur că nu mai curge apa. Acum, privind în urmă, nu știu dacă furtunul l-am stricat sau doar l-am desfiletat puțin.

Știu că nu e cea mai potrivită activitate pentru o femeie sau cel puțin așa zic regulile nescrise. Mie mereu mi-au plăcut activitățile ăstea mai practice: să bat cuie, să montez mobilă, să tai lemne și scânduri (cu fierăstrău, siris, secure, circulă), să repar pereți, să găuresc pereți, să zugrăvesc. Tind să cred că nu prea sunt multe lucruri pe care să nu le pot face. Nu știu dacă atitudinea mea e nepotrivită sau mă face mai puțin femeie sau femeie „bărbată”. Nici nu-mi pasă. În final fac ce îmi place și satisfacția că pot să fac lucruri de genul  ăsta singură e destul de mare și îmi dă încredere că pot să mă descurc în orice situație; vorba aia: n-o să mor de foame 🙂

În final am reușit să rezolv problema și fără să pun silcon pe lângă baterie. Aparent din prima greșeală am avut doar de învățat. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o e totuși faptul că atunci când vrei ceva, chiar dacă nu iese din prima sau din a doua sau din a treia, etc, nu trebuie să renunți, ci să o iei mereu de la capăt și să înveți mereu din greșeli. Se zice că repetiția e mama învățăturii. Cred că prietenul meu nu și-a imaginat că din ajutorul oferit o să am atâtea de învățat 🙂

photo (4)

2) Dacă nu învăț din greșeli…rămân fără cină…

Anul trecut, cam pe vremea asta, mi-am încălzit mâncarea în cuptorul de la aragaz într-un vas de yenna. Vasul a explodat și eu am rămas fără mâncare.

IMG_4223

 

 

 

 

 

 

 

Am continuat să îmi încălzesc mâncarea în vase de yenna, în cuptorul de la aragaz, în ideea că vasul ăla era defect, că a fost o întâmplare etc…Well, în seara asta s-a întâmplat din nou și eu am rămas fără cină…și făcusem o salată de cartofi cu conopidă mmmmmmmm

Mări agitate

De curând mi s-a zis că umblu pe mări agitate. Adevărul e că mările agitate sunt cele care îmi mișcă barca 😀

Și mai jos e piesa pe care am dansat în seara asta și care a scos multe din mine 🙂