Monthly Archives: martie 2015

1 Zi Împreună

Sub motto-ul „O Zi Împreună”, sâmbătă s-a dat startul Maratonului Aiud.

Eram la Maratonul Recunoștinței de la Roșia Montană 2014, când l-am cunoscut pe Levi. Atunci am aflat despre dorința lui de a alerga pentru cei care nu pot și despre proiectul lui „Maraton Aiud”, despre care găsiți mai multe informații aici. Este un proiect caritabil în urma căruia cei care beneficiază sunt copiii cu cancer și persoanele imobilizate în scaun cu rotile.
IMG_20150328_22273711110559_1597336677148866_8873857986128287833_o

Eu îl admir mult pe Levi pentru ceea ce face și pentru dedicarea de care dă dovadă. Îmi place și să contribui în folosul comunității, așa că n-am stat pe gânduri și m-am înscris la proba de semimaraton chiar după ce s-a dat startul la înscrieri.

Am așteptat cu mult entuziasm ziua Maratonului Aiud, dar uneori planurile sunt date peste cap și cu câteva zile înainte am contactat un virus. Deși se zice că scapi de viruși dacă alergi, am ales să îmi las corpul să se odihnească. Cu toate astea n-am vrut să ratez acest eveniment așa că m-am prezentat la start pentru a-i susține pe participanți și de a fi acolo, alături de oameni frumoși, cărora le pasă.

A fost un eveniment frumos cu oameni frumoși, un traseu despre care am auzit că a fost frumos. Mi-a plăcut mult doamna de la microfon care a făcut o atmosferă foarte frumoasă, iar în mod special mi-au plăcut medaliile. Abia aștept anul viitor să îmi iau revanșa și să adaug la colecția mea o medalie de la acest eveniment 🙂

Untitled

Înscrierea a fost gratuită, iar contribuția pentru cele două asociații sprijinite prin acest eveniment s-a făcut sub formă de donații. Încă se mai poate contribui, așa că, dacă vrei să sprijini acțiunea, o poți face în contul de mai jos:

                   Nume cont: Polgar Levente Ioan
                   Număr cont: RO19BRDE010SV38255670100

Felicitări Levi și felicitări celor implicați în organizare și la cât mai multe evenimente 🙂

Încă 104 zile

104 zile: atâtea mai sunt până la Xman Ironman Romania sau primul meu triatlon half-ironman (1.9km înot, 90km ciclism, 21.1km alergare)

Parca numai ieri era octombrie și mă înscriam la cursa asta, la care visam de ceva vreme. Și parca numai ieri îmi faceam planuri de antrenament. Au trecut cinci luni și sunt departe de a fi pregătită și într-o continuă luptă cu motivarea.

Cam asta am făcut în ultimele cinci luni:

Înot

Am făcut 37 de antrenamente de tehnică, forță și rezistență și m-am împrietenit și mai mult cu apa. Dar, 37 de antrenamente în 23 de săptămâni e foarte puțin. Am avut perioade în care n-am reușit să mă conving să merg la bazin și m-am folosit de orice scuză: trezire cu un nas un pic înfundat, un inbox „full” la muncă, vacanțe etc. Cu toate astea simt cât de mult am progresat. 2000m nu e o distanță care mă sperie, în schimb n-am nicio idee cum o să reacționez când în jurul meu o să fie peste o sută de înotători, toți grăbiți să termine…

Ciclism

Am făcut 9 antrenamente de spinning și o cursă scurtă, de 18km. Aici am probleme, mari probleme: am foarte puțini kilometri pe biță, mi-e frică de coborâri, mă simt inconfortabil cu bița prin oraș și cea mai lungă cursă a mea a fost de 60km cu urcări și pauze. Dar, mi-am luat bare transversale, suporți de biciclete 🙂

Alergare

Am făcut 4 semimaratoane, din care două trail, două crosuri trail, un cros în parc și un program de 24 de antrenamente pentru a-mi corecta tehnica de alergare. În mai, anul trecut, am început să am probleme cu genunchii din cauza alergatului pe călcâie așa că, schimbarea a fost musai. Odată cu schimbarea au venit și durerile….de gambe și am zis că dacă tot trec prin dureri să reduc și drop-ul la păpuci și să îmi lucrez mușchii într-un mod cât mai natural. A fost o perioadă cu puține antrenamente de alergare. Programul de 24 de antrenamente a fost unul solicitant fizic și psihic,dar simt că lucrurile încep să meargă mai bine. Săptămâna viitoare o să reîncep alergarea cu muzică. Abia aștept să îmi vină ipod-uțul. 😀

Pe lângă o motivare mai scăzută în ce privește antrenamentele am avut și probleme cu mâncatul sau mai bine zis cu gătitul dar, muncesc la prioritizare. Ieri am alergat primul semi de anul ăsta: Alba Iulia City Race. A fost o cursă frumoasă cu un traseu deosebit. Cu toate astea am simțit-o ca fiind cea mai grea cursă. Am simțit toate excesele de mâncare și lipsa antrenamentelor. A fost o cursă demotivantă și motivantă, în același timp. A fost demotivantă pentru că de-am lungul celor 21km m-am gândit de așa de multe ori să renunț la toate cursele și să îmi văd de treabă și motivantă pentru că am reflectat la gândurile ăstea și încă o dată mi-am reamintit de ce fac asta și cât de important e pentru mine.

Mai sunt 104 zile și mai am mult de muncă. 🙂
Suportul și încurajările sunt binevenite; replicile de genu „las-o mai moale”, nu.

Spor la antrenamente și să ne vedem la cât mai multe curse.
Cu drag,
Alex

10459086_346001038939713_341726080177087253_o