Monthly Archives: aprilie 2015

Semimaratonul din Cluj: o cursă cu dedicație și un final epic

În ziua dinaintea cursei am început să îmi spun că singurul lucru care o să mă ajute în terminarea semimaratonului din cadrul Maratonului Internațional Cluj o să fie entuziasmul. De la ultimul semi de asfalt care a fost în octombrie, am alergat maxim 8km pe asfalt așa că nu mi-am făcut speranțe că o să-mi depășesc vreun record.

Înainte să mă retrag în dormitor am mai aruncat o privire pe facebook să văd cum stau și ceilalți colegi alergători cu entuziasmul și, cu părere de rău, am aflat ca domnul Cornel Mișca decedase în aceeași zi. Domnul Mișca a fost o sursă continuă de inspirație și motivare încă de când m-am apucat de alergat, acum doi ani. N-o să uit niciodată cât de mult curaj mi-a dat la Maraton Apuseni, unde am terminat primul meu semimaraton montan, o cursă cu dureri de genunchi de la început la final. Semimaratonul de anul ăsta i l-am dedicat dânsului. Odihnească-se în pace!!!

10457686_10201775118573324_5079105578718047715_o

Dimineața următoare m-am trezit cu mintea destul de goală. De obicei îmi fac multe griji. Ceva a fost diferit de data asta. Probabil să fi avut un impact major „cearta” primită cu vreo două zile înainte de la unul din prietenii mei. Mulțumesc, Ark. Aveam nevoie.

Așa era un frig afară și sufla un vânt…Ne-am aliniat la start pe la 9:10 și, după intonarea imnului și un scurt moment de reculegere pentru domnul Mișca, am pornit. Singurul meu plan era să mă bucur de cursă așa că am încercat să țin un ritm în jur de 6min/km și să alerg cât mai mulți kilometri fără să mă opresc. Nici n-am ieșit bine de pe Cluj Arena că am și început să simt dureri de gambe. Mi-am zis „asta e, mergem înainte!” Pe Eroilor l-am prins din urmă pe Dorin, un alergător din Alba Iulia, participant la toate edițiile maratonului din Cluj. Ne-am cunoscut la Făget Tour, anul trecut, și de atunci tot dăm unul peste altul pe la diverse curse și alergăm împreună. Mersi, Dorin, pentru companie și povești 🙂

ddd

Primii 11km au mers foarte bine apoi am început să simt un discomfort în talpă. Discomfortul ăsta încet, încet s-a transformat în durere și fiecare pas pe care îl făceam în alergare îmi dădea impresia de călcat pe cuie foarte ascuțite. După ce m-am oprit să îmi aranjez șosetele, Dorin a continuat și eu am rămas să alerg „singură”. Alergarea era prea dureroasă așa că am mers foarte repede. În tot timpul ăsta am întâlnit pe traseu oameni care mă încurajau. Unii mă știau, alții nu. Cineva mi-a zis: „hai aleargă, că n-ai venit până la Cluj să te plimbi! Hai că mai ai jumate!”. „Sunt la semi” îi răspund eu. „Ce? Încă mai poți vorbi și nu alergi?” Așa că am mai alergat vreo 100m 🙂 În timp ce continuam cursa prin Grigorescu, o văd pe prietena mea Iulia, înscrisă ca și voluntar, care mă aștepta cu brațele deschise. Am îmbrățișat-o și am mers mai departe. Mai aveam vreo trei kilometri. Era foarte frumos: soare, copacii verzi, flori și eu alergam în locul pe care îl numesc „acasă”.

Am simțit puțină iritare din cauză că știam că am așa de multă energie, dar durerea era aproape de insuportabilă. Am încercat să îmi transform iritarea asta care mai avea un pic și se transforma în lacrimi care probabil ar fi dus la un mic atac de panică. Așa că, am început să mă gândesc la oamenii care alergau în jurul meu și la poveștile lor. Nu le știam poveștile, dar era de ajuns să îi privesc ca să mă bucur pentru ei și pentru reușitele lor. Majoritatea suntem sportivi amatori, oameni care ne-am apucat târziu de sport, dar care am găsit în asta un refugiu, un mod de a ne cultiva voința, de a ne disciplina, de a ne stăpâni și evident, un mod de a fi mai sănătoși.

Eram pe podul Garibaldi când mă ajunge un domn și începe să mă încurajeze să alerg. Vine și mă ia de braț și nu vrea să mă lase să mă opresc. Mi-a spus că durerea nu contează. Dânsul tocmai se pregătea să încheie o cursă de 100km. Alergase împreună cu Tibi Ușeriu pe o parte de traseu. Mi-a spus că dacă mă opresc din alergat mă ia în brațe și aleargă cu mine. S-a uitat la felul în care alerg: „Alergi pe vârfuri. Bun.” Am intrat împreună pe Cluj Arena și în boxe se aude piesa We Will Rock You. Aveam dureri groaznice, dar eram extrem de entuziasmată. Susținătorii de pe margine făceau multă gălăgie și cu trei secunde înainte de finish m-a ajuns câștigătorul maratonului. M-am simțit bine să termin deodată cu el în atmosfera pe care a generat-o. Domnul de mai devreme a bătut palma cu mine și m-a lăsat în fața lui. A fost un final super. La finish era fosta mea colegă de serviciu, Ioana, care m-a îmbrățișat și felicitat.

11130234_10203403581843888_8920168570333773500_n

Suntem cu toții niște câștigători, fie că terminăm primii sau ultimii. Pentru că, în final, am câștigat lupta cu noi înșine și cu toți demonii personali care ne spun că nu putem, că suntem prea slabi și care sunt mari maeștrii în arta renunțării.

Drumul învingătorului e înainte! Nu renunțăm!

IMG_20150419_123845

Cum mi-am petrecut prima zi de tip 29

Zilele mele de naștere sunt importante…pentru mine. Acum câțiva ani am hotărât ca de ziua mea să fiu în concediu și să fac orice vreau. Într-un an am vizitat locuri din Cluj alături de cineva necunoscut, într-altul am vizitat Salina Turda alături de cineva abia cunoscut (la momentul ăla), iar anul ăsta am ales să îmi petrec ziua cu câteva din persoanele dragi.

La 6:50 o lumină roșie îmi invada dormitorul prin ușa care mereu stă deschisă. (De curând am primit un mesaj din partea ușii care îmi spunea că se simte inutilă și că „mai bine stăteam naibii în Baumax„.) M-am îndreptat rapid spre geam să văd soarele și soarele era deja sus așa că n-am mai pierdut vremea. Peste noapte îmi picase panoul cu medalii așa că mi-am început ziua prinzând panoul cu șuruburi în minunatul perete de rigips și aranjând medalii. Începeam să îmi intru în formă așa că am șters și niște praf și am dat și cu aspiratorul. Sunt în perioada Grey’s Anatomy așa că am băgat rapid 1.5 episoade și  apoi m-am apucat de aragaz (care mi-a transmis de curând „spală-mă!„).

La 10:20 eram în apropierea Teatrului Național. Urma să văd Aplodor și eram extrem de entuziasmată. Am ajuns la teatru: „O, nu….săptămâna altfel…” M-am așezat după ce o doamnă învățătoare și-a mutat elevul care îmi ocupa locul și m-am uitat în jur: o sală plină de copii, un cuplu într-o lojă, vreo două mămici, un tătic, o bunică și câteva învățătoare și un zgomot intens. În stânga mea, o copilă de vreo 10-11 ani: „Ce bunăciune acolo sus în lojă…ăla blond”. Mă uit și eu să văd „bunăciunea” și încep să râd. La un moment dat copiii se opresc din vorbit și aplaudă. Nu vine nimeni așa că își reiau vorbăreala. Într-un final apare și Apolodor din Labrador pe scenă și se face liniște. Apolodor ne-o prezintă pe Lumi, gagica din frigider. Mi-a plăcut mult vocea ei. Apoi începe un dialog cu copiii. Am fost suprinsă de cât de cooperanți erau copiii și cât de bine se țineau pe poziție și cum aveau păreri despre orice. „Câți ani am?” întreba Apolodor și copiii din sală răspundeau, fiecare foarte convins că avea răspunsul corect. Copiii au cântat, au aplaudat ca și pinguinii, au râs, au zbierat. A fost o experiență foarte faină. Mi-a plăcut să văd reacția copiilor în timpul spectacolului și felul în care au fost integrați. Am simțit că făceau parte din scenariu. Am râs mult. Am ascultat de multe ori albumul Adei Milea, dar ceea ce s-a întâmplat la Teatrul Național mi-a întrecut bine de tot orice aștepare. Good job!!! Am avut de învățat ceva de la copiii din sală.

IMG_20150408_103337

Au urmat întâniri individuale cu câteva din prietenele mele. Mi-a plăcut să îmi petrec ziua cu ele. Sunt prietene dragi care îmi sunt aproape și sunt recunoscătoare că există în viața mea.

IMG_20150408_134840

Seara mi-am petrecut-o înconjurată de iubire 🙂

IMG_20150408_231431Iar sfârșitul zilei am ales să mi-l petrec singură. Ziua mea este despre mine și îmi place să îmi las timp să reflectez la orice.

IMG_20150408_235237A fost o zi frumoasă și relaxantă. Nu așa călduroasă pe cât mi-aș fi dorit, dar căldura o port în suflet. Am făcut 13488 de pași, am primit foarte multe flori și urări frumoase.

Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă.