Monthly Archives: mai 2015

Primii pași spre Camino

Nici nu-mi mai amintesc prea multe despre momentul în care visul de a merge pe Camino a început să încolțească. Poate să fi fost la sfârșitul lui 2009, când am citit cartea lui Paulo Coelho, Jurnalul unui mag. A fost în același an în care, pentru prima data, am renunțat la tot ce era familiar pentru a-mi petrece patru luni la multe mii de kilometri de casă. Sau poate să fi fost la sfârșitul lui 2012, când am participat la prezentarea Iuditei Pelea, la Sărbătorește-ți viața. Nu-mi mai amintesc dacă Iudita ne-a vorbit despre Camino atunci. Îmi aduc aminte doar alte împărtășiri de-ale ei. Ce știu sigur e că, în primele zile din 2013, în timp ce Iudita ne povestea la TV despre experiența ei de pe Camino, am luat hotărârea că vreau și eu.

Au trecut de atunci câțiva ani în care m-am gândit la această călătorie, mi-am programat-o și amânat-o de multe ori. De fiecare dată interveneau alte vise sau tot felul de motive.

După ce am petrecut timp împreună cu Iudita la cele două cursuri: Desen cu emisfera dreaptă și Cursul de pictură, visul meu de a merge pe Camino a început să se agite din nou. Așa că, am cumpărat cartea Iuditei, El Camino – Pelerinaj către sine, și împreună cu ea am parcurs cei peste 700 de kilometri. A fost o călătorie frumoasă. Mă bucur că mi-a dat ocazia să o însoțesc cu ajutorul imaginației.

Dar, oricât de mult te-ar îmbogăți experiența altora, cu siguranță nu se compară cu propria experiență. Așa că, am început să îmi pun întrebări: de ce vreau să fac asta? ce cred că o să se întâmple? Credeam că am nevoie de răspunsuri înainte să mă hotărasc. Dar, mintea mea refuza să dea răspunsuri. Știam doar că VREAU. În timp ce citeam mă imaginam pe drum, îmi imaginam reacțiile și parcă o stare de nerăbdare începea să mă acapareze.

Azi e o zi foarte importantă pentru mine. Azi am făcut primii pași ai acestei călătorii, cei mai grei aș zice: azi mi-am completat cererea de concediu și mi-am cumpărat biletul de avion.

O să fie o călătorie pe care o să o fac singură. Pe 10 septembrie, o să mă trezesc foarte foarte devreme, o să îmi iau rucsacul cu strictul necesar, o să las acasă grijile și toate celelalte și o să iau avionul cu destinația finală Pamplona, Spania. Apoi, o să parcurg cei peste 700 de kilometri pe jos și după 33 de zile o să mă întorc acasă, la iubitul meu, la familia mea, la prieteni, colegi, mai bogată în experiențe.

2008

Nu am un scop exact pentru această călătorie. Nu am așteptări, nu vreau să găsesc răspunsuri. Simt doar că vreau să o fac și să mă bucur de fiecare pas și experiența care vine odată cu el.

O să pornesc la drum având în minte următoarele cuvinte din cartea lui Coelho:

“Voința de a crede că viața este un miracol ne permite să asistăm la miracole”.