Monthly Archives: septembrie 2015

Gata de drum!

Nu mai e cale de întoarcere acum…plec! Plec pe Camino de Santiago. Sâmbătă, la ora 18:50 îmi iau zborul pentru a-mi mai împlini un vis. Sunt ca un copil. Mă gândesc cu așa mult entuziasm la plecare. Bagajul e cam gata, dar încă mai găsesc câte ceva în el la care pot să renunț. Cei care au fost deja pe Camino spun că avem nevoie de așa puține…Vreau să îi cred. La fel simt și umerii mei și spatele meu. Parcă trăiesc în vis. Doar job-ul și problemele zilnice mă mai ancorează în realitate.

Ultimele săptămâni au redeschis pentru mine o lume magică; o lume în care totul este posibil, în care totul este conectat. Am parte de experiențe tot mai interesante și de oameni prin care învăț și mă cunosc, sau învăț să mă cunosc 🙂

Ultimele săptămâni n-au fost ușoare. Sunt într-un carusel de emoții, gânduri și reacții pe care nu le mai țin în frâu. Dar, sunt recunoscătoare că am alături oameni care înțeleg asta și sunt alături de mine și au răbdare.

Încă nu m-am hotărât de ce vreau să fac drumul ăsta: poate e doar experiența călătoriei cu toate surprizele și provocările ei, poate simt nevoia să fug în lume, poate sunt doar fascinată de poveștile celor care au fost deja, poate cred că o să mă ajute să îmi găsesc pacea și echilibrul, poate are legătură cu limite fizice, etc.
IMG_20150904_234146

Mi s-a spus că drumul ăsta o să fie ca o detoxifiere. Sper să fie așa pentru că sunt câteva lucruri de care aș vrea să scap:

  • dorința de controla totul
  • dorința ca totul să fie așa cum vreau eu (mda, știu, e cam același lucru cu punctul de mai sus)
  • tensiuni
  • împotriviri
  • „nu vreau”
  • „nu pot”

Mi s-a mai spus că o să vin schimbată. Sper să fie așa pentru că sunt câteva lucruri pe care le-aș vrea:

  • să fiu (mai) răbdătoare
  • să fiu (mai) calmă
  • să fiu (mai) veselă
  • să fiu (mai) recunoscătoare

Așa că, de sâmbătă renunț la smartphone și o să îmi iau vechiul telefon Nokia pe care o să îl folosesc doar cât să anunț că sunt bine. Orice impresii de călătorie o să fie împărtășite după, la momentul potrivit. Nu am planuri. Nu vreau să urmez o rutină. Nu vreau să îmi stabilesc numărul de kilometri de parcurs. Vreau doar să mă bucur dincolo de limite.

Pe curând! 🙂