Category Archives: Creație

„Omule, cunoaște-te pe tine însuți!”

Te uiți impresionat la oameni care țin două desene în mâini: unul care reprezintă trecutul și unul care îți arată că totul este posibil. Te uiți și începi să te întrebi dacă e posibil o așa schimbare în doar patru zile. Aștepți vreo doi ani până vine momentul potrivit și, plin de entuziasm, te duci la cursul „Desen cu emisfera dreaptă”.

Știi că există două emisfere, dar n-ai știut vreodată care e treaba cu ele. Știi totuși, că trebuie să fie un curs diferit. De la curs îți dorești două lucruri: să vezi că se poate și să descoperi răspunsul la întrebarea „eu când m-am oprit din desenat?”

Încă din prima zi faci cunoștință cu mintea ta. Știai că e acolo, că există, dar n-ai făcut niciodată cunoștință cu ea. Faci cunoștință și cu tine și încerci să afli cine și ce ești și ce vrei. Apoi, îți privești chipul în oglindă și încerci să desenezi ceea ce vezi cum știi mai bine. La final îți admiri „opera de artă”, ba chiar te minți puțin că seamănă cu tine și ești mulțumit: „am făcut o treabă excelentă”.

Mai trec vreo două zile în care înveți să schimbi perspectiva și să privești totul cu alți ochi. Nu-i ușor, dar reușești, iar rezultatele deja se văd în desenele tot mai complexe pe care le creezi.

Vine și ziua a patra sau marea zi. E ziua în care urmează să îți faci autopotretul. După o nouă întâlnire cu tine, te apuci de treabă. Ți-ai admirat de multe ori chipul în fotografii, dar acum stai în fața propriei poze, care urmează să îți fie model, și nu știi de unde să începi. Termini conturul și simți deja disperare: „cum o să ajung să fac din liniile astea ceva ce o să semene cu mine?” Dar ai încredere și continui. Ajungi la ochi. Știi că ochii sunt importanți și experimentezi pe propriul desen cum fiecare punct și fiecare liniuță schimbă ceea ce ei exprimă. Un nou val de disperare te cuprinde: „cum o să ajung să redau ceea ce mie poza îmi transmite?” Încep să îți treacă gânduri: „ce caut aici?”, „de ce fac asta?”, „nu mai vreau să desenez”, „vreau să plec acasă”. Îți iei o pauză. Îți revii și te apuci din nou de treabă. Adaugi linie după linie, umbre și lumini. Se apropie momentul să închei și faci ultimele retușuri la ochi și ești impresionat de ceea ce ai reușit. Te uiți în ochii celei din desen și te vezi pe tine, cea sensibilă, veselă, copilăroasă. Îți vine să pupi desenul, dar n-ai vrea să întinzi grafitul.

Apoi vine marele moment în care ți se arată desenul cu tine, cel pe care l-ai făcut în prima zi. Începi să râzi. Nu-ți vine să crezi ce diferență există. Și au trecut doar patru zile….patru zile!!!. Ai în față cele două desene: trecutul și prezentul. Lacrimile încep să curgă și tu ești deja un alt om: unul care știe că poate, un creator.

10849798_10202683518562756_2522843829124992829_n

Fericirea în culori

Dacă ar fi să îți pictezi fericirea în culori, ce culori ai alege? Câte culori ai folosi? Cât de intense ar fi culorile? Cum le-ai combina?

Ce te face fericit?

Azi am participat pentru prima dată la un atelier de Art-Terapie organizat de Adela Haru și Andreea Hășmășan în cadrul serilor de feminitate care au loc aproape în fiecare joi, în cel mai frumos loc din Cluj: Fir de Poveste.

În momentul ăsta, pentru mine, fericirea înseamnă iubire, dans, sport, apus și răsărit, scris, oameni, familie, spiritualitate.

Așa mi-am pictat eu fericirea azi 🙂

alex