Category Archives: Daruri

Sharing is caring

Începusem să scriu o postare despre iubire și în timp ce compuneam am început a reflecta la a împărți cu ceilalți.

Trec printr-o perioadă în care vreau să dau, vreau să împart. Cu fiecare zi care trece mă simt tot mai recunoscătoare pentru ceea ce am și simt că trebuie să dau și eu mai departe, fie că este vorba de lucruri materiale sau nu.

Uneori să dai înseamnă să renunți, dar cum altfel poți face loc noului?

Uneori să dai înseamnă să intri în contact cu oameni care îți reamintesc care sunt lucrurile cu adevărat importante.

Uneori să dai înseamnă să vezi cât de mult ai de fapt.

Uneori să dai înseamnă zâmbete pe fețele celor din jur.

Uneori să dai înseamnă recunoștință.

Unoeri să dai înseamnă liniște.

Uneori să dai înseamnă fericire.

Deschideți-vă dulapurile și vedeți care sunt lucrurile de care chiar aveți nevoie, pe care chiar le folosiți. Restul, ar putea face o diferență enormă pentru cineva.

Deschideți-vă mintea și împărtășiți ideile, experiențele. Sunt mulți care au nevoie de inspirație și motivare.

Deschideți-vă inimile și iubiți. E cel mai frumos lucru pe care îl putem face.

share

Viața îți dă, dar nu-ți bagă în traistă

În timp ce profitam de ziua asta frumoasă și însorită de primăvară și „pierdeam” vremea pe străzile Clujului, pline de oameni de toate vârstele, bucurându-mă de soare, de oameni, de cartea Iuniei Pașca, am trăit o experiență care m-a făcut să mă gândesc și mai mult la daruri și la a dărui.

Se zice că trebuie să dăruiești ca să primești. Și de multe ori se întâmplă să dăruim și să așteptăm să primim ceva înapoi. Și de multe ori nu ne dăm seama că primim.

De câte ori am primit lucruri gratis de care nu am profitat? Un masaj, o ședință de coaching, o săptămână la o sală de sport sau altele? Câte daruri de gen am ignorat? De câte ori am fost invitați la evenimente gratis la care nu am mers? Oare câte ocazii am pierdut din cauză că am ignorat ceva ce ni se oferea fără să ni se ceară altceva în schimb? Câți oameni nu am cunoscut? Câte experiențe nu am trăit? Cum ar fi fost viața noastră dacă am fi profitat de toate aceste daruri? „Dacă tot n-am dat bani, pot să nu mă duc.” – oare de câte ori n-am folosit scuza asta?

În 2012 am câștigat un masaj la care nu am mers. În 2013, la același eveniment, am câștigat din nou un masaj pe care l-am văzut ca o nouă șansă și așa am ajuns să cunosc o persoană care mi-e tare dragă, așa am ajuns să scriu pe blogul ăsta.

Vin multe daruri spre noi și niciun efort nu rămâne nerăsplătit, dar depinde de noi dacă suntem deschiși să primim darurile pe care viața ni le oferă.

tumblr_m9a9k5bZAD1r1vlxxo1_500

 

 

Life Coach sau Antrenor pentru viață

Despre ce este și ce nu este coaching-ul a scris Adela un articol aici.

Eu vreau să scriu despre ce înseamnă coaching-ul pentru mine. De fapt, vreau să scriu ce înseamnă să am un coach sau, pe românește, un antrenor pentru viață.

Adela Haru a fost primul meu antrenor și singurul…și încă este alături de mine. Am fost la prima ședință de coaching în noiembrie 2012. Deși o cunoșteam pe Adela de câteva luni, știam că se ocupă cu coaching, știam deja mai multe persoane care merg la ea, n-am considerat că am nevoie de cineva care să îmi spună ce să fac – pentru că asta credeam că se întâmplă în sesiunile de coaching. La puțin timp de la primul pas pe drumul feminității au început să se întâmple multe schimbări în viața mea. S-a schimbat felul în care priveam lucrurile, au intrat oameni noi în viața mea, am început să am trăiri intense, am început să mă simt liberă cu adevărat și să mă manifest. Totul se întâmpla foarte repede și am ajuns în punctul în care mă simțeam copleșită, într-un sens bun, pentru că tot ce se întâmpla era ceva frumos.

Timp de 3 luni, am fost în fiecare lună la Adela. Am discutat multe, m-a ajutat să înțeleg de ce mi se întâmplau unele lucruri și să le fac față și cel mai important, m-a încurajat. Apoi, a urmat o perioadă în care au început îndoielile, o perioadă în care m-am îndepărtat de toate astea. Voiam doar să trăiesc o viață „normală”, să mă distrez…Și asta am făcut. Viața mi le-a aranjat foarte frumos și mi-a creat toate condițiile pentru ca ceea ce îmi doream să se întâmple în condiții optime. Așa că, timp de câteva luni m-am distrat așa cum nici în studenție n-am făcut-o, am iubit trecând peste toate regulile, am avut parte de aventuri în natură și de oameni minunați alături. A fost bine o vreme, dar mereu am simțit că lipsea ceva.

În august 2013 s-au întâmplat chestii și prima persoana la care m-am gândit a fost Adela. M-am întors la ea și am fost primită cu brațele deschise. M-a ajutat să înțeleg mai bine situația prin care treceam și să-mi liniștesc apele. Încet, încet, m-am reîntors pe drumul pe care pornisem și pe care încă merg.

Acum, mă întâlnesc în fiecare lună cu Adela la ședințe de coaching. E foarte interesant cum de foarte multe ori când îmi programez ședințele mă simt „pe culmi”, iar chiar înainte de a ajunge la ea se întâmplă chestii în care am nevoie de ajutor. Mă simt foarte conectată cu Adela și toate micile chestii care se întâmplă între noi, de la mesaje trimise/primite în cele mai bune momente, întrebări puse de nicăieri, răspunsuri la întrebări care n-au fost puse încă și multe altele, nu fac decât să îmi demonstreze asta. O iubesc pe Adela și sunt recunoscătoare că o am în viața mea ca prietenă, coach, lead.

Așa că, ce înseamnă să am un coach? Înseamnă să am o persoană care știe cine sunt, care e alături de mine, care privește evoluția mea, care mă încurajează și care mă ajută să îmi găsesc răspunsurile.

Adela m-a învățat să „pescuiesc”.

Clipboard01