Category Archives: Days of Our Lives

Bucurie pură

Mi-era greu să îmi imaginez ce fel de mamă o să fiu. Nu cred că m-am descurcat prea bine cu copiii altora. Nu prea am reușit să mă apropii de ei și să îi înțeleg. Dar, am fost mereu curioasă despre ce presupune creșterea unui copil. Am început cu mult timp în urmă să mă documentez. Am citit cărți, bloguri, am întrebat și am ascultat. Și, deși se zice că fiecare copil e diferit, că nu vine cu manual, toată documentarea asta mi-a făcut bine. Și, la fel ca în orice chestie, practica e cea care a făcut diferența.

Azi, la 10 luni de când sunt mamă, mă declar mulțumită de felul în care au decurs lucrurile. Am reușit să îmi păstrez calmul, să continui să fac lucruri interesante, să construiesc ceva în jurul meu, să îmi fac prieteni cu care să împărtășesc această perioadă. M-am prins cum să fac să funcționeze unele lucruri și asta mi-a adus odihnă și bucurie. Sunt conștientă că, pe termen lung, e posibil să îmi dea un pic de furcă, dar am înțeles și că nu există rețete, așa că am la îndemână și intuiția.

E o perioadă de reflecție prin care trec de ceva vreme. Reflectez la viața mea, la rolul meu de mamă, la felul în care mi s-a schimbat viața. E o etapă mult mai frumoasă decât am crezut că o să fie. E plină de dimineți cu zâmbete și de reîntâlniri cu bucurie. E mult entuziasm și maimuțăreală.

Nu știu ce gânduri aveam în 2009 când am făcut poza de mai jos, dar exact așa e. Și e frumos.

O viață nouă

Au trecut deja două luni de când am început o viață nouă și o nouă viață a apărut în viața mea. Abia acum simt că mă compleșește emoția aia despre care am tot auzit vorbindu-se. Mă uit la bebelușul ăsta și nu-mi vine să cred că e al nostru. Viața în trei este…diferită. Lucruri care înainte păreau așa ușoare, azi devin adevărate provocări. Altele, care păreau grele, azi au devenit obișnuință. Lucruri pe care mi-am propus să le fac cu ea, au devenit amintiri.

Unii spun că dacă vrei să îl faci pe Dumnezeu să râdă, fă-ți planuri. Dar, uneori, nu e în totalitate așa. Spuneam înainte să nasc: „Pot doar să sper că, făcându-mi planuri, o să influențez universul să contribuie și să să fie totul cât mai aproape de ce îmi doresc.” Mi-am dorit să nasc pe 27 decembrie. Mi s-a părut mie că data aceea ar fi potrivită pentru un bebeluș care, conform spuselor doctorului, urma să vină pe lume pe la 38 de săptămâni. Mi-am trecut în calendar ziua ei de naștere pe 27.

La controlul de la ora 15, din ziua aia, am aflat că eram deja în travaliu. Am fost trimisă la plimbare vreo două ore, timp suficient să îmi iau cele câteva lucruri de care aveam nevoie în maternitate.

Și aș fi născut probabil în aceeași zi dacă nu aș m-aș fi încăpățânat să nu vreau peridurală. Dar, pentru a evita să ne chinuim, și eu și bebelușul, am acceptat să mi se facă. Și bine am făcut. Nici nu vreau să îmi imaginez cum ar fi fost experiența fără. În loc să mă chinui ore întregi în durerile alea care mă lăsau fără aer, am putut să mă concentrez pe ceea ce aveam de făcut. Mi-am dorit o naștere 100% naturală. Chiar dacă nu a fost chiar așa, experiența a fost una pozitivă și doctorul, moașa, anestezistul și restul personalului au făcut tot ce era nevoie pentru ca eu să mă simt cât mai bine. Am învățat din asta că, în unele situații, e bine să lași controlul deoparte și să ai încredere în cei pe care i-ai ales să aibă grijă de tine.

Soțul meu și-a dorit să fie alături pe tot parcursul nașterii. Și ce de ajutor a fost asta. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost să fi fost singură prin toată această experiență. Suportul lui a fost de mare ajutor. Mi s-a părut frumos să încheiem împreună ceva ce am început împreună 😛

E interesant cum odată cu expluzia totul se schimbă. Toată durerea dispare și primești un bebeluș de care să ai grijă. Un bebeluș care te salută prin singura lui formă de reacție. Nici nu știu exact ce am simțit atunci. Știu doar că îmi venea să zâmbesc. Era 1:42 dimineața.

După o oră, mi-au adus-o să o hrănesc. Deși nu venea nimic, a stat cuminte și a supt 40 de minute. Draga de ea a continuat să facă asta cât timp am stat în maternitate. Făcea antrenament la sân și apoi venea foamea și nu oricum, ci cu plânsete mari.

În maternitate a fost destul de simplu. Totul era pus la dispoziție. Doar trebuia să ceri ceva și primeai: obiecte, ajutor cu bebelușul, sfaturi… Mi-a plăcut că am putut primi vizite. Acolo era ușor să le primesc.

Odată ajunși acasă a fost puțin mai greuț. Îmi pusesem eu 27 decembrie în calendar, dar lucurile nu mi le chiar organizasem. (La asta a contribuit puțin și FanCurier. Dar, nu mai sunt așa supărată pe ei.) Lăpticul a venit abia spre seară așa că a trebuit să fugim la farmacie să cumpărăm biberon, lapte praf, lanolină.

Îmi propusesem să nu las copilul să doarmă în pat cu noi. Și a durat minunea vreo trei zile. I-am ascultat protestele și de atunci dormim liniștiți, toți trei, în același pat. (Am încercat o dată faza cu pătuțul și după ce a protestat stând trează până la ora 2, am renunțat). Și ce bine e când ziua nu am nevoie să recuperez somn. Pot profita să fac chestii în perioadele în care doarme. La început chiar puteam să ies vreo două ore să fac orice. Acum e mai imprevizibilă.

Până acum am învățat că, cu foamea nu e de glumă și momentul nu trebuie amânat: asta mică nu stă bine cu răbdarea: moștenire pe ramură maternă 😀 E foarte rezistentă la somn, așa că de multe ori adoarme cu scandal. Noroc că s-au inventat aplicații care imită sunetul aspiratorului: cel mai bun zgmot de adormit. Doarme deja de două ore. Crește, începe să își regleze activitatea. Nu mi-e dor de perioada în care mânca aproape non-stop și dormea somnuri de câte 15 minute.

Momentul preferat al zilei e dimineața. Dimineața e veselă: zâmbește, vorbește. Schimbatul primului scutec al zilei e un moment special. Are o fățucă de îți vine să o umpli de pupici.

E frumos cu bebeluș. Deși uneori e greu și simți că abia îți ajunge timpul să faci ceva și pentru tine, e frumos. Încerc să nu renunț la cafeaua de dimineață (care uneori e la prânz sau mai târziu). Încercăm să facem cât mai des plimbări afară. Deși e mai greu cu mersul la evenimente momentan, mergem la cele unde liniștea nu e necesară (cum ar fi protestele). O ținem în brațe și îi lăsăm și pe alții să o facă. Ne bucurăm de ajutorul bunicilor și altora care vor să ne ajute. Viața e mai frumoasă în continuare 🙂

O primăvară frumoasă vă doresc (în suflet infinită și afară până vine vara) 🙂

Cu drag,

Alex

Ce-mi doresc eu ție

Tu stai cuminte într-un spațiu necunoscut sau singurul cunoscut ție. E destul de întuneric acolo unde ești tu. Îți faci simțită prezența. Atunci când o faci intens îmi imaginez că ești deja o luptătoare, un viitor omuleț care o să lupte pentru toate lucrurile frumoase, pentru libertate, pentru respect, pentru toleranță, pentru dreptate, pentru iubire neîngrădită și fără frică.

Frumusețea acestei lumi e dată tocmai de diversitatea ei. Îmi doresc să o respecți, să o iubești și să contribui într-un mod frumos. ♥

 

IMG_20181005_220944_346

Cum mi-am petrecut prima zi de tip 29

Zilele mele de naștere sunt importante…pentru mine. Acum câțiva ani am hotărât ca de ziua mea să fiu în concediu și să fac orice vreau. Într-un an am vizitat locuri din Cluj alături de cineva necunoscut, într-altul am vizitat Salina Turda alături de cineva abia cunoscut (la momentul ăla), iar anul ăsta am ales să îmi petrec ziua cu câteva din persoanele dragi.

La 6:50 o lumină roșie îmi invada dormitorul prin ușa care mereu stă deschisă. (De curând am primit un mesaj din partea ușii care îmi spunea că se simte inutilă și că „mai bine stăteam naibii în Baumax„.) M-am îndreptat rapid spre geam să văd soarele și soarele era deja sus așa că n-am mai pierdut vremea. Peste noapte îmi picase panoul cu medalii așa că mi-am început ziua prinzând panoul cu șuruburi în minunatul perete de rigips și aranjând medalii. Începeam să îmi intru în formă așa că am șters și niște praf și am dat și cu aspiratorul. Sunt în perioada Grey’s Anatomy așa că am băgat rapid 1.5 episoade și  apoi m-am apucat de aragaz (care mi-a transmis de curând „spală-mă!„).

La 10:20 eram în apropierea Teatrului Național. Urma să văd Aplodor și eram extrem de entuziasmată. Am ajuns la teatru: „O, nu….săptămâna altfel…” M-am așezat după ce o doamnă învățătoare și-a mutat elevul care îmi ocupa locul și m-am uitat în jur: o sală plină de copii, un cuplu într-o lojă, vreo două mămici, un tătic, o bunică și câteva învățătoare și un zgomot intens. În stânga mea, o copilă de vreo 10-11 ani: „Ce bunăciune acolo sus în lojă…ăla blond”. Mă uit și eu să văd „bunăciunea” și încep să râd. La un moment dat copiii se opresc din vorbit și aplaudă. Nu vine nimeni așa că își reiau vorbăreala. Într-un final apare și Apolodor din Labrador pe scenă și se face liniște. Apolodor ne-o prezintă pe Lumi, gagica din frigider. Mi-a plăcut mult vocea ei. Apoi începe un dialog cu copiii. Am fost suprinsă de cât de cooperanți erau copiii și cât de bine se țineau pe poziție și cum aveau păreri despre orice. „Câți ani am?” întreba Apolodor și copiii din sală răspundeau, fiecare foarte convins că avea răspunsul corect. Copiii au cântat, au aplaudat ca și pinguinii, au râs, au zbierat. A fost o experiență foarte faină. Mi-a plăcut să văd reacția copiilor în timpul spectacolului și felul în care au fost integrați. Am simțit că făceau parte din scenariu. Am râs mult. Am ascultat de multe ori albumul Adei Milea, dar ceea ce s-a întâmplat la Teatrul Național mi-a întrecut bine de tot orice aștepare. Good job!!! Am avut de învățat ceva de la copiii din sală.

IMG_20150408_103337

Au urmat întâniri individuale cu câteva din prietenele mele. Mi-a plăcut să îmi petrec ziua cu ele. Sunt prietene dragi care îmi sunt aproape și sunt recunoscătoare că există în viața mea.

IMG_20150408_134840

Seara mi-am petrecut-o înconjurată de iubire 🙂

IMG_20150408_231431Iar sfârșitul zilei am ales să mi-l petrec singură. Ziua mea este despre mine și îmi place să îmi las timp să reflectez la orice.

IMG_20150408_235237A fost o zi frumoasă și relaxantă. Nu așa călduroasă pe cât mi-aș fi dorit, dar căldura o port în suflet. Am făcut 13488 de pași, am primit foarte multe flori și urări frumoase.

Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă.

Chirie in New York

Viata in Hotel: Pro si contra

Pro:

– prosoape super absorbante si la discretie

– muuuulte perne

– nu trebuie sa faci curat

– nu trebuie sa duci gunoiul

– mic dejun variat si gratis

Contra:

– ….

Prima saptamana in America

Deja a trecut o saptamana de cand am ajuns in America.

Zborul

De data asta nu am vrut sa mai zbor cu AirFrance; prea des pierd bagajele si nu am vrut sa repet experienta. Am zburat cu Lufthansa pana in Munchen si de acolo in New York. Zborul a fost fara evenimente sau intarzieri.

Hotelul

O masina m-a asteptat la aeroport si m-a dus la hotel: Holiday Inn Express, 126 Water Street, New York, 10005. Hotelul este peste drum de cladirea in care are sediu UMT. Foarte dragut hotelul. Camera – foarte draguta, dar fiind o camera pentru persoane cu handicap avea o baie putin neobisnuita pentru mine.

Dupa 3 nopti am plecat de la hotel, dar m-a intors din nou seara, intr-o camera normala de data asta. Am stat la etajul 17 cu priveliste spre Wall Street. Foarte frumos.

La munca

Biroul UMT din New York se afla pe Wall Street. Este foarte dragut. Abia am ajuns si am aflat ca duminica plec in Neenah, Wisconsin la un client.

Chirie

Am inceput sa imi caut chirie. Sambata si duminica am vazut vreo 5 apartamente: unu dragut, dar in Harlem; unele foarte mici; unu in care statea o tanti de vreo 80 de ani. O sa fie cam greu sa gasesc ceva bun si ieftin.

New York

E foarte inalt. Toate cladirile astea inalte ma cam sperie. Dar arata frumos. Pe strazi e multa lume cu cafeaua in mana si simti aroma de mancare, nu neaparat imbietoare, oameni grabiti, multi oameni.

Wisconsin

Duminica trebuia sa ajung in Appleton, dar zborul a fost anulat, asa ca am ramas in Milwaukee. Compania aeriana a platit jumate din cazare.

Luni am ajuns in Appleton. O sa stau aici cateva zile. Atata zapada e aici…n-am mai vazut asa multa. E ciudat sa ajungi in aerport si sa nu fie niciun taxi, sa vina unu pentru cineva, sa iti fac si tie comanda si sa astepti inca 20 de minute si sa ii ceri bon si sa primesti o carte de vizita completata pe spate cu data, suma si numarul masinii. Mai ciudat ca azi cand am cerut bon am primit unu pe care data era trecuta la suma si invers.

Banci

Aici nu poti face nimic fara card de credit. O sa dureze 3 luni sa pot sa imi fac unul. Aici, dureaza 5 zile lucratoare pentru ca banii pe care ii depui in cont printr-un cec sa fie disponibili. Adica, ii vezi in cont da nu poti sa ii folosesti.

Oamenii

Draguti, as zice ca prea draguti. Ma enerveaza atata amabilitate.

Duminica eram in aeroport la coada la agentie ca sa vedem cand avem urmatorul zbor; in fata mea era o tanti care povestea cu unul din angajati; era in sandale si statea cracanata. Mai avea un pic si facea sfoara. La un moment dat isi ridica piciorul si il pune birou ca sa ii arata persoanei de la agentie in ce e incaltata. Ciudat.

Animale

Prea multi oameni cu animale. Peste tot. Unii au mai multe.

Just Push Play

Aseara am fost la primul meu show romanesc de improvizatie. (http://ujustpushplay.wordpress.com/)

A fost foarte tare. Cat timp am stat in America am participat la destul de multe; inclusiv la un Festival International de Improvizatie.

Tehnicile sunt cam aceleasi. Si e la fel de comic. Am ras bine. Publicul mi s-a parut mai interactiv la noi :D.

Mai multe despre improvizatie aici.

Ce repede trece timpu…

…mai am inca 2 saptamani de stat aici…

In ultima vreme n-am mai avut timp de postat pe aici; prea mult de lucru si prea multe activitati extra.

Daca te uiti pe picasa o sa vezi ca am facut o gramada de chestii de la ultimul post. O sa le iau pe rand:

1. Wallace Falls
Am fost la hiking la cascada Wallace. Vroiam eu sa vad o cascada 😀 . Foarte frumoasa cascada…Ai ceva de urcat ca sa ajungi la ‘on top’ da e foarte fain.

p51000832

Si in drumul nostru inapoi…baietii observa un bolovan…Alex incearca sa ajunga pe el: cade in apa. Ce au invatat ceilalti baieti din asta: nimic. A trebuit sa incerce si ei sa demonstreze ca ei pot….
p5100132

Restul pozelor aici: WallaceFallsAkaAlexFalls

2. Cu caiacu si apoi picnic pe plaja Alki
Mda…asta trebuia sa fie petrecerea surpriza pt ziua lu Sam….da cum e asa de greu sa ma prefac…am dat-o in bara si cum Sam nu voia nimic de ziua lui am mers doar noi…
Fain cu caiacu…mie mi-a fost frica din cauza ca valurile erau mari, apa rece si Alex n-a tinut deloc cont de indicatiile mele: oi fi avut eu locu de unde se comanda incotro sa o iei…da nu si puterea sa-l fac sa execute :P. Pretul: 50 de $ pe ora pt caiac…si inainte am avut o tanti draguta care ne-a echipat si ne-a tinut un curs scurt despre cum sa il folosim si ce sa facem in caz ca ne rasturnam…partea cu apa care avea 8 grade celsius mi-a indus mie frica 😛

hpim2286

Apoi, am mers pe plaja…Am mancat tortu pe care l-am facut…”Happy bday, Sam” :P…Am jucat frisby si i-am trimis pe baieti dupa mancare…
A fost o zi superba 😀
img_1027

Restul pozelor: KayakingAlkiBeach

3. University District Street Festival
Si am fost si la primul festival in strada din State…un fel de zilele orasului de pe la noi: tarabe, muzicanti, mancare 😛

1

Apoi, la un festival taiwanez organizat de universitate unde am vazut cea mai mare coada la mancare :P.

2

Am mers la cina la Cheesecake Factory si apoi am vazut „Angels and Demons”

Restul pozelor: UniversityDistrictFestival

4. Volunteer Park
In lipsa de alte activitati am hotarat sa mai vizitam un parc. Dragut parc; un fel de gradina botanica din Cluj cu diferenta ca aici e gratis si poti sa mergi cu patura si sa stai pe iarba. O zi relaxanta 😀 .

Poze aici: VolunteerPark

5. La Baseball
Si m-am lasat convinsa de Calin si am mers la un meci de baseball…Deci daca aveti ocazia e musai sa vedeti unu aici :D. Super tare…nu neaparat sportu, cat atmosfera de pe stadion…E foarte tare sa vezi peste 20000 de oameni: de la bebi la bunici, familii, prieteni care merg la meci, se bucura, se manifesta etc 😀

Apropo, echipa din Seattle a castigat meciu 😛
Pozele aici: MarinersVsGiants

6. In Portland de Memorial Day
Aici se sarbatoreste ziua eroilor si e zi libera…asa ca am avut weekend prelungit. Am organizat o excursie de 2 zile in Portland. Vreo 3 ore de condus pana acolo.
Am pornit sambata dimineata, am oprit la Denny`s pt mic dejun, am ajuns in Portland, am mers la Gradina Chinezeasca, la un restaurant chinezesc, ne-am cazat la hote, am codus o ora jumate pana in Cannon Beach. Am sperat sa vedem apusu pe plaja, dar din pacate norii au avut alta parere. Am facut un foc pe plaja, ne-am intors in Portland, am comandat pizza la hotel si am mancat si lebenita adusa de Ning…Am taiat lebenita cu un briceag de la chei, jos pe covor….Foarte buna lebenita :D.

Duminica: am vizitat gradina japoneza, am mancat la un bufet (platesti o data si mananci ce vrei si cat vrei), am mers la Cascada Multnomah (juma de ora de Portland), am urcat pana in varf. Am vrut sa mergem la cumparaturi…da cum mall-urile se inchid la 6 aici X(….Am mers inapoi in Portland la cel mai mare magazin de carti din Portland. Eu mi-am luat vreo…10 :P. Am mancat cina si inapoi acasa :P.

A fost interesant. Mi-am doborat recordu de condus: 7 ore sambata :D…AM facut peste 1000 de mile weekendu ala.

Cele peste 800 de poze aici:
Ziua 1
Ziua 2

7. UMT in Kirkland
Au venit Oana si Ionut, colegii mei de la umt :D…Intr-una din seri am mers in Kirkland sa ne plimbam 🙂

Poze aici: In Kirkland

8. Pike Street Festival si Acvariu
Am fost la un festival in piata Pike, ne-am plimbat de-al lungu apei, am fost la acvariu, la mall, intr-un loc de unde poti sa vezi tot Seattle-u si la masa 😀

Pozele aici: PikeStreetFestival

9. Muntele Rainier
Si am vizitat si muntele Rainier…de cand l-am vazut din avion am vrut sa merg acolo. Foarte fain. E foarte interesant cum in jurul lui se formeaza nori cu forme ciudate :D. Am facut si un hike, ne-am plimbat prin parc. Si am incheiat cu masa la un resturant japonez cred, unde un bucatar priceput ne-a gatit mancare sub ochi 😛

Poze: Mount Rainier

10. Wenatchee Lake si Leavenworth
Ieri, am fost intr-o tura pe la Lacul Wenatchee…locul pare sa fie un loc popular pentru camping. RV-urile sunt foarte popualare aici; am vazut o gramada de diferite forme. Apoi am mers la Leavenworth care e un orasel bavarez. Foarte interesant: a trebuit sa vin in state ca sa vad un orasel german. Am fost impresionata de magazinele cu milioane de obiecte :D.

Drumul prin munti a fost foarte fain.

Pozele aici: Wenatchee si Leavenworth

Cam asta am facut de la ultimul post.
Mai am 2 sapt in care mai vreau sa merg la Cascada Snoqualmie si in Olympic Peninsula 😀

Open a xml based document for saving

private void OpenFile()
{
HttpContext.Current.Response.ClearContent();
HttpContext.Current.Response.ClearHeaders();
HttpContext.Current.Response.AddHeader(„content-disposition”, string.Format(„attachment; filename={0}”, „fileName”));
HttpContext.Current.Response.ContentType = contentType;

HttpContext.Current.Response.ContentEncoding = System.Text.Encoding.UTF8;
HttpContext.Current.Response.TransmitFile(„filepath”);
HttpContext.Current.Response.Flush();
HttpContext.Current.Response.Close();
}

where contentType is:

„application/vnd.openxmlformats-officedocument.spreadsheetml.sheet” for excel
„application/vnd.openxmlformats-officedocument.wordprocessingml.document” for word
„application/vnd.openxmlformats-officedocument.presentationml.presentation” for powerpoint