Category Archives: Sfârșit de an

Recapitulare 2015

Am intrat cu mult optimism în 2015, pe meleaguri străine. Străine au devenit și unele persoane care ocupau un loc așa de important în viața mea. Dar, am învățat să accept și să merg mai departe.

După participarea la un curs de pictură am descoperit că am ceva potențial în direcția asta. Mi-am pictat atunci visele pe primul meu tablou. Uitându-mă acum la el, văd că am cam primit ce-mi doream, în doze mai mici sau mai mari: un pic de călătorit, un pic de muzică, un pic de biciclit, un pic de inspirație pentru scris, luni care mi-au luminat nopți și sori care mi-au încălzit zile, un picuțuc de natură și un viitor soț cu ochi căprui. Intenționam să continui și mi-am luat șevalet, pensule, culori, pânze, dar ceva n-am găsit. Încă mai caut.

10582952_10202972899477098_1596018642546336347_o

Am continuat să fac sport și în 2015. Deși antrenamentele s-au rărit am participat la cinci crosuri, cinci semimaratoane, două concursuri de înot, un half-ironman și am făcut partea de înot în ștafeta Virușii, la Triatlonul Clujului. Am cam lenevit la capitolul sport și n-am mai prea reușit să mă motivez.

2015s

În 2015 am reușit să ajung pe Camino de Santiago. Deși nu am reușit să îl termin, a fost o experiență foarte frumoasă.

2015 a fost un an greu, cu multe renunțări, cu multe zile ciudate. A fost un an în care am învățat că cele mai multe lucruri despre mine le învăț atunci când nu sunt singură; atunci când universul meu mic și „perfect” este „invadat”. Credeam că sunt bine, că am depășit multe, dar atunci când „butoanele” au început să îmi fie apăsate constant, am realizat cât de fragil e totul și de câtă muncă e nevoie. Deși de mult ori pare dificil de aplicat, am învățat că răbdarea face minuni. Am descoperit câte obiceiuri inutile am și cum totul e bine atunci când se face așa cum vreau eu.

2015 a fost un an bun pentru că mi-a arătat cât de mult am de muncit pentru a renunța la toate lucrurile inutile din care mi-am format universul.

 

 

Sfârșit de 2014, început de 2015

Îmi plac mult capitolele. Îmi place când au nume și îmi place să nu fie lungi.
Îmi place să mă gândesc la fiercare an ca la un nou capitol, deși un nou capitol nu înseamnă întotdeauna ceva nou.

Anul ăsta a fost un an în care am iubit, am fost iubită, am început să îmi pun întrebări, m-am reapucat de alergat după o pauză destul de lungă, am alergat 5 semimaratoane (Cluj, Băișoara, București, Galați, Făget) și un maraton (Via Maria Theresia), mi-am vopsit părul foarte roșu, am terminat primul meu triatlon (Florești), am aderat la Schimb de cărți și Clubul de Carte, am renunțat la lucruri, grupuri și oameni, am început să învăț să înot și am participat la proba scurtă din Traversarea Tarniței, mi-am cumpărat (în sfârșit) bicicletă(e), am devenit mătușă, am experimentat gătitul, am vizitat țări în care nu am fost de ani buni și țări noi, am revăzut oameni pe care nu credeam să îi mai văd vreodată, am început să învăț să nu am așteptări de la ceilalți, am făcut în sfârșit cursul de Desen cu Emisfera Dreaptă, am pornit în căutarea iubirii, am avut primul abandon într-o cursă, am reflectat mult, etc.

A fost un an sportiv, un an cu multe călătorii neplanificate și un an în care am învățat multe.
Dacă ar fi să dau un titlu acestui capitolului 28, acesta ar fi: Expect the unexpected and learn everything you can from it!

Am început deja lucrul la capitolul 29. E un capitol ce se anunță interesant și care a început cu multe daruri, cu oameni noi, experiențe noi…Aveam deja de mult o listă de planuri, dar cum zicea cineva drag: „Fă-ți planuri, dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă”; așa că, continui să muncesc pentru lucurile pe care mi le doresc, și să mă bucur și să mă las surprinsă de tot ceea ce Universul îmi oferă.

I know we could live tomorrow
But I know I live today
I know we could live tomorrow
But I don’t think we should wait

Live now!

Cu drag,
Alex